Sanguinem Rudis

Îmi plâng satane-n ochi – călări,
Pe tâmpla-mi pururi prinasă-n lauri,
Din gându-mi suie-n vânt balauri,
Spre verzi văpăi urzind uitări.

Cu suflet schimb de apă gura,
Prin somn de veci prinzând aripa,
Sub viu delir din chin ursita,
Se-adună suspinând şi ura.

Vă chem din drum pizmaş cu vântul,
Spre glezna zmulsă-n şapte raze,
Suind spre cazne puse-n vaze,
Din iad porni pe culmi cuvântul.

Sursă Foto: Arhiva Personală 📷

Reclame

Rar

20181224_141640.jpg

Rar …
Picură noaptea în chihlimbar
Săruturi eterne
De mână
În brațe
Surâs de amante
Amar…

Cuminte copil,
Îmi minte,
Un ochi
În tavan,
Cu umbre-mi
Surade-un amnar

În fum de tămâie
Pe piept-mi
Se suie
Anost
În mireasma
De post,

Febrilă licoare-n …
Uitare …
Şi picură iar…
… în umbră de sâni
Un altar,
Mireasmă de suflet hoinar.

Rugina Surâsului

samyaza 0017

M-am suit pe tâmpla soarelui
Şi am sărutat ochii răsăritului,
Am zburat pe aripa vântului
Şi am iubit adierea dimineții,
Am alunecat în ploaie
Şi am spălat păcatele lumii în ochii curcubeului,
Am cules din fereastră florile gheții
Şi am împodobit fruntea păşurii lânga izvoare,
Am chemat frunzele gândului
Şi am colorat zarea cu rugina din surâsul amurgului,
Am fost …
… şi am alungat timpul din drumul călătorilor spre noapte.

 

Sursă Foto: Arhiva Personală 📷

Necro-Ludus

screenshot_2018-11-30-04-14-05

Şi umbrele au uitat cum ai fugit la ele
Şi soarele s-a ascus după umbra ta
Şi frunzele au încetat să mai danseze
Şi sângele a urcat spre infinit
Şi demiurgul a aprins făcliile
Şi serile au fugit de pe verandă
Şi ideile au făcut rocada
Şi depărtările au gust de sirene
Şi punctele de suspensie s-au dilatat
Şi numerele au anulat infinitul
Şi ghilotina şi-a scuipat destinul
Şi arderile au ascuns orizontul
Şi finalul şi-a azvârlit cortina.

 

Sursă Foto: Arhiva Personală 📷

Excedens Fluidus

samyaza 0015

 

Un singur fir de păr din coama plăcerilor ar reuşi să taie liniştea dintre scurgerile de odihnă ale adevărului şoptit în noaptea regăsirii.

Doar praful stelelor ar reuşi să mai amoartă învolburarea sângelui împrăştiat pe cearceafurile aşternute peste noi.

Doar febra ți-ar topi neliniştea crescută pe pieptu-ți sărutat lângă asfințitul amorțit în desfrâurile prigonirii răsăritului.

Apoi ne-am topi liniştiți în delirul frunzelor de toamnă amestecați cu ruginiul decadent al reîncarnării spasmelor funeste.

 

Sursă Foto: Arhiva Personală 📷