Monocrom Ecvestru

 

Rar şi dezinvolt album,
Se oglindeşte în priviri de fragedă faptură.
Himeră pătrunsă de febra muşchiului torid,
Tresaltă după fiecare adiere de vânt,
Odată cu unduirea trestiei,
În reflexii exaltate pe margini de iubire.

Dezgolit de văpaia soarelui,
Sfinxul se odihneşte între fotografii,
Aşternute în ordinea haosului,
Numai de profet ştiută.
Mângâie țărâna şi revine la visare,
Adulmecând cearceaful putred.