Ochiul Distopic

Ucisă-n gând cu tainicul suspin,
Din carnea-ți mirosind a flori de ceară,
Sub mantie de veghe funerară,
Se lasă reci șuvoaie de venin,
Pe buza-mi prinsă-n farmece de seară.

Și-atinci când focu-mi suie-n sângerare,
Și rănile prin sânge se ascund,
Doar plânsul între gânduri mi-e fecund,
Schimbând năstrușnic ochi înspre iertare,
Cu glasul prins în chipu-ți muribund.

Sursă Foto: Arhiva Personală 📷

Trădarea Pietrelor

Îngerul luminii vii
zboară cu aripi de somn
peste țestele descărnate
așezate printre răspunsuri
absurde.

Chemarea ta
îngheață fereastra,
Iar eu mă uit printre
imagini fictive în zarea
supunerilor deșarte,

Nepăsare…
Revederea către deja-vu,
Aruncă ființa către neființă.
Adulmecând mireasma magnoliei,
Setea de ea iți încarcă
înserarea în pleoape
Și întoarce veșnicia
sub umbra celui răstignit.

Departe…
spre căutări,
Mânia îmi fierbe măruntaiele,
Plăsmuirea deșertului
caută deșert,
Iar iubirea…
ne acuză de trădare.

Absorb Nemișcarea,
Liniștea și Nimicul,
ascultând cuvinte precum…
Niciodată și Mereu.
…și aud cum pietrele râd de noi…

Sursă Foto: Arhiva Personală 📷

Stropi În Pereche

Plouă…
și visul multicolor a devenit gri.
Plouă…
și umbrele copacilor s-au
amestecat cu pământul.
Plouă…
și norii se iubesc deasupra noastră
plângând peste noi cu miresme de infinit.
Plouă…
și ochii tăi surâd odată cu ploaia.
Plouă…
și buzele tale caută doar stropii pereche.
Plouă…
și noi, umbre în ploaie,
slujim cerului care plânge peste noi

Sursă Foto: Arhiva Personală 📷

Exil

Din tâmpla ce la geamu-ți se întâmplă,
Se scurg în vis aromele de stea,
Pe pleoapa sparta-n ochiul ce cuvântă,
Sub genele de ger de catifea.

Și-nchis în cupa vântului cu timpul,
Ascult penumbra trupului fragil,
Și-o neg, pierzând în buzele-ți Olimpul,
Și-n ochi îmi caut veșnicul exil.

Sursă Foto: Arhiva Personală 📷

Sonet I (Sonetul Lunii)

Din altare de arome,
Ce din trupu-ți vin să-mbete,
Se preling în gând sonete,
De iubire policrome.

Și mă-nchid în adormire,
Prins în luna din fereastră,
Luminând prin vis măiastră,
Spre a lumii regăsire.

Cioburi stinse de tăcere,
Se așează printre rânduri,
Închizând în ochi durere,

Presărată peste gânduri,
În cernita-i revedere,
Din etern – în patru scânduri.

Sursă Foto: Arhiva Personală 📷

Sete De Mine

Azi, azi am nevoie de mine,
Am nevoie să scurm
în pământul negru
și să-mi regăsesc
trupul încolțit.
Vreau să mă țes în suflet
ca în pânză unui paianjen,
Vreau să mă prind de mâini
cu zale de argint,
Vreau sa stau lângă mine
până se vor stinge stelele.
Am nevoie să mă întreb
dacă-mi e bine cu mine,
Vreau să mă țin în brațe
și să mă simt cald.
Am nevoie să mă spăl
în lacrimile mele,
Am nevoie să mă
îmbăt de mine,
Mă vreau ca pe un copil
care trebuie iertat de
păcatele nesăvârșite.

Vis De Ceară

În țara de cremene,
Pietrele-mi sunt gemene,
Frunzele-mi sunt de cristal
Și privirea de cleștar.
Degetele ierburi arse,
Buzele-mi sunt spițe toarse,
Fruntea, lan de ochi de seară
Și iubirea vis de ceară.

Gleznă ta îmi stă cărare,
Sufletu-ți îmi e izvoare,
Sânii-mi mângâie obrazul,
Și cu mana-mi porți necazul,
Spre margini de pulpe goale,
Chin din chin,
Jale din jale
Când mă vezi ca ursitoare.

Focul-ți pletele-mi răsfață,
Viața-i zi și ziua-i hoață,
După plânsu-mi, stelele,
Gandu-mi joacă ielele,
Cu topaze prinse-n gene,
Ți-o sărut fără-a mă teme,
Gura-ți de aleasă spiță,
Trup venin din rea mlădiță…
Mă arunc blestemului
Sclav în foc haremului.

Sursă Foto: Arhiva Personală 📷