Sonet I (Sonetul Lunii)

Din altare de arome,
Ce din trupu-ți vin să-mbete,
Se preling în gând sonete,
De iubire policrome.

Și mă-nchid în adormire,
Prins în luna din fereastră,
Luminând prin vis măiastră,
Spre a lumii regăsire.

Cioburi stinse de tăcere,
Se așează printre rânduri,
Închizând în ochi durere,

Presărată peste gânduri,
În cernita-i revedere,
Din etern – în patru scânduri.

Sursă Foto: Arhiva Personală 📷